Pfuai, ce mare-i școala noastră!
Seamănă cu un castel:
intri printr-o ușă-albastră
și te rătăcești prin el.
Parc-aș vrea să fug acasă,
să mă-ntorc peste vreun an,
însă mama nu mă lasă
și mă ține de ghiozdan.
Văd și alți copii ca mine,
unii râd și-s bucuroși;
cred că o să fie bine,
altfel ar fi toți fricoși.
Mama intră într-o clasă
și mă trage după ea.
Văd o doamnă, e frumoasă,
oare n-o fi doamna mea?
Mă așez într-o băncuță,
n-ajung cu piciorul jos;
mă mănâncă o mânuță -
să mă scarpin? Nu-i frumos.
Apoi doamna cea frumoasă
ne urează „bun venit!”
E așa de bucuroasă...
Gata, sunt mai liniștit.
Nu-mi mai amintesc prea bine
ce-a mai fost, dar pot să spun
că am întrebat: -Mai vine
și la școală Moș Crăciun?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu