Taci

Suflet, suflet de copil,

vis frumos și praf de stele,

ascunziș de drumuri rele,

zâmbet desenat tiptil

sub sprâncene mititele.

Zâna bună, albăstruie,

a-ntins mâna și-a făcut

dintr-o șoaptă de-nceput

o cărare care suie

pe un nor neprefăcut.

Suflet de copil uituc,

zânele nu pot să vină

când te rupi din rădăcină

și-ți faci casă sub un nuc,

și-nchizi ochii la lumină.

Nu mai plânge, suflet mic,

nu-i lumină pentru toate

stelele neterminate.

Nu mai plânge, taci un pic.