Azi am ascultat în clasă
o poveste chiar frumoasă
cu un crai ce-avea odată
trei băieți și nici o fată.
Și-a primit el o scrisoare
de la fratele mai mare
și le-a zis feciorilor
să plece la unchiul lor,
care nu avea băiat
ca să-l facă împărat.
Frații mari s-au speriat
de un urs și-au renunțat,
și-atunci craiul i-a certat.
Dar feciorul cel mai mic
s-a temut numai un pic
și-a plecat în lume-așa,
cu un cal care zbura
și care-a mâncat și foc
și nici nu s-a fript deloc.
A! a fost și-o întâmplare
cu o babă cerșetoare,
nu mai știu cine era,
vrăjitoare, sau ceva.
Și-a plecat prințul în lume,
și n-avea el niciun nume.
Și, într-o pădure deasă,
nu știa cum să mai iasă,
dar un om cu fața spână
l-a băgat într-o fântână
și-acolo l-a păcălit,
Harap-Alb l-a poreclit,
i-a luat tot ce avea
și l-a făcut sluga sa.
Aici, doamna s-a oprit,
fiindcă ora s-a sfârșit,
și ne-a spus: -Nu e frumoasă?
S-o citiți pe toat-acasă.
Dar eu nu-nțeleg ceva:
calul nu putea zbura?
Și-atunci, de ce n-a trecut
PESTE codru? A căzut?
Și, dacă-și iubea stăpânul,
de ce l-a lăsat pe Spânul
să-l înșele-așa ușor
și să-l facă servitor?
I-am zis doamnei ce-am gândit
și atunci ea a zâmbit
și a spus cu voce tare:
-Foarte bună întrebare!
Copii, trebuie să spun
că prietenul cel bun
nu face în locul tău
niciun lucru, bun sau rău.
Doar rămâne lângă tine
când ți-e rău și când ți-e bine
și te-ajută, dacă poate,
însă tu le faci pe toate.
Doar așa poți învăța
din ce faci, câte ceva.
Parcă, parcă înțeleg...
Dar eu, dac-ar fi s-aleg
și-aș avea cal zburător,
l-aș pune să treacă-n zbor
peste codru, orice-ar fi,
și nu m-aș mai rătăci.
Poate-o să aleg altfel
când o să mai cresc nițel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu