Nu e rău deloc la școală!
Numai ceasul nu-l iubesc;
dimineața, când mă scoală,
tare-aș vrea să-l mai opresc.
Dar, în rest, îmi place tare:
mai învăț, mai mult mă joc,
iar cu doamna-nvățătoare
nu mă plictisesc deloc.
Nu știu cum, dar când vorbește,
o ascult cu bucurie
și pe loc mă-nveselește,
cred că face vreo magie.
I-am spus mamei chiar aseară:
-Știi că doamna-nvățătoare
face somnul să dispară?
Ce zici, n-o fi vrăjitoare?
A râs mama mult și bine
și mi-a zis: -Să știi că este,
iar în suflețel la tine
școala toată-i o poveste.
Eu nu-s de acord cu mama,
fiindcă știu povești vreo sută
și în ele, vă dați seama,
vrăjitoarea e o slută,
și mai sunt și zâne rele,
iar la școală,-n clasa mea,
sunt doar fete frumușele
și niciuna nu e rea.
Iar a râs mama de mine:
-Puiule, când ai să crești
ai să înțelegi că-i bine
s-ai în inimă povești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu