Sunt școlar!

Sunt școlar! E prima zi

când îmi pun ghiozdanu-n spate

și de astăzi, orice-ar fi, 

sunt un om cu greutate.

Am caiete-n ghiozdănel

și creioane colorate,

și-un penar mai măricel,

să-mi încapă-n el de toate.

Mi-a pus mama la pachet

două mere și grisine

și mi-a spus: -Mănânci încet,

să nu râdă toți de tine!

Sunt destul de-ngrijorat:

dacă doamna-nvățătoare

vrea ca eu, neapărat,

să recit poezioare?

Sigur că știu poezii,

dar mi-ar fi tare rușine

să recit când alți copii

s-ar uita numai la mine.

-Gata, hai, că e târziu -

tata și-a pierdut răbdarea.

Parc-aș merge, dar nu știu...

Cum o fi învățătoarea?

Mă închei la pantofiori,

of, șiretul mă cam strânge. 

Nu cumva să uit de flori!

Oare mama de ce plânge?