Micii voluntari

A, ce mult am mai crescut...

Uite, astăzi am făcut

chestii pentru oameni mari -

am fost „micii voluntari”.

Dacă nu știți ce înseamnă,

vă spun eu: fiindcă e toamnă,

au căzut prin parc, pe-alei,

frunze multe de la tei.

Ne-am dus toți în parcul mare

și-a spus doamna-nvățătoare

să le strângem grămăjoare.

Noi le-am strâns, și dup-aceea

doamnei i-a venit ideea

să luăm niște covrigei

și să-i dăm la porumbei.

Așa bine ne-am distrat!

O tanti ne-a lăudat

și-a spus: -Uite ce micuți,

și așa de hărnicuți!

Eu i-am zis că suntem mari

și că suntem „voluntari”.

Tanti m-a chemat la ea

și mi-a dat o acadea.

N-am putut-o împărți,

și, fiindcă ceilalți copii

voiau și ei acadele,

i-am dat-o colegei mele,

Mara. Ea s-a bucurat

și m-a și îmbrățișat.

Au râs Edi și Andrei,

dar cred c-ar fi vrut și ei.

Doamna ne-a spus c-am făcut

treabă bună. Și a vrut

să ne fac-o bucurie -

ne-a dus la cofetărie

și ne-a dat prăjiturele

din acelea cu bezele. 

Apoi am plecat acasă.

Tare-a fost o zi frumoasă!

A, aproape c-am uitat:
să faci „voluntariat”

înseamnă să faci ceva

pentru alții, făr-a vrea

să primești și vreo răsplată.

Ați făcut și voi vreodată?