„Dușmanii”

Doamna azi ne-a arătat

o cutie cu bomboane,

acadele și batoane,

despre care am aflat

că-s „dușmanii cei mai triști”

și mai răi pentru dantură,

că „fac un dezastru-n gură”

și dau treabă la dentiști.

Ne-a mai zis apoi că-n ele

sunt „agenți dăunători”,

zahăr și îndulcitori,

care ne fac multe rele.

Eu n-am înțeles cumva:
cum o fi „dușman”, adică,

o bomboană mititică -

are pușcă, sau ceva??

Deci, atunci când vrem și noi

să mâncăm o acadea,

o să ne luptăm cu ea,

ca dușmanii în război?

Și nu sunt prea lămurit:

de ce-i „tristă” bombonica,

dacă-i numai atâtica

și mă face fericit?

Și eu cred că și-un dentist

e-ncântat să-și facă treaba,

altfel ar cam sta degeaba.

Deci chiar nimeni nu e „trist”.

Of, oamenii mari, adică,

se gândesc doar la ce-i bine.

Dar, dacă mă-ntrebi pe mine,

eu aș vrea o bombonică