Știi, tată, a venit o toamnă
și mi-a bătut cu ploi în gând,
să i-l deschid când mă condamnă
s-aud tăcerile curgând.
Mi-a decupat din palme vara
și-a aruncat-o într-un râu
prin care trece, numai seara,
un cal nebun scăpat din frâu.
Creștea cândva în mine-o mare,
dar s-a pierdut într-un apus,
nisipul s-a ascuns în sare
și am uitat tot ce mi-a spus.
Știi, tată, iarăși toamna vine
și vara a fugit demult,
când norii m-au prădat de tine.
Și ploaia știe c-o ascult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu