Nu-i lumea asta gura ta de Rai
și nu te iartă pietrele din drum;
când vrei să zbori, țărâna vrea să stai,
să-ți crească-n vârful aripilor scrum.
Mărinimos, sau prea răzbunător,
a odrăslit în tine Dumnezeu
un colț de zare, să îl faci cocor
și strigăt de blestem, și panaceu.
Te-a adăpat cu cer la rădăcini,
dar a uitat să-ntrebe dacă vrei
să-ți zgârie lumina minți cu spini
și din otrava nopții lor să bei.
Cu dor de noapte și de dimineți,
în visul tău de zbor și de pământ
te naști mereu, și pentru-atâtea vieți
te rupi de tine și te faci cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu