Nu vreau să mă gândesc la tine, noapte,
nu vreau să-mi fii stăpână de pe-acum,
când mai miros livezi a mere coapte
și ape vii își fac prin munte drum.
Sunt iarnă câteodată, și pe ramuri
îmi cântă numai păsările-ceas,
dar mânjii mei aleargă fără hamuri
în calendare fără bun-rămas.
Când suferă fântânile de sete
iar în găleți pustii se scrie vânt,
Ajunuri nasc colindători în cete
și îngeri noi coboară pe pământ.
Ai vrut să pui peceți și-ncuietoare
copilului care mai râde-n mine.
Te ard pe rug și te arunc în mare
și nu mai vreau să mă gândesc la tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu