E pace peste zare și e bine,
bucăți de toamnă cad printre scaieți;
pe insula care plutește-n mine
un cal albastru paște dimineți.
Mai bate câte-un clopot pe un munte
să cheme îngerii din cerul lor
și să-i așeze pe un colț de frunte
care-a uitat că zboru-i pentru zbor.
Lumina mai coboară în fântână
să-și odihnească ochii fără trup
și-apusul scris cu litere de mână
se-ntoarce-n streșini ca un roi în stup.
Un pui de stea se-alintă în izvoare
și se-nvelește cu argintul viu.
E toamnă și e liniște-n pridvoare,
iar umbrele de nuc nu mă mai știu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu