Se duce iar vara, cocorii se duc,
se stinge lumina în frunza de nuc,
își leagănă merii povara și tac.
Livada-i bogată și ceru-i sărac.
În lan auriu grâul doarme stângaci,
prin somn îi trec zile cu roșu de maci
iar lame de seceri în sat se ascut
și morile-așteaptă, și cerul e mut.
Pădurea își crește copacii-soldați
de focul din sobe flămânde visați,
le curge prin crengi presimțirea de jar
și vântul îi strigă din cerul amar.
Se duce iar vara, și cade-n izvor
o umbră albastră și grea de cocor
în care un vis nu mai știe că-i viu.
Livada-i bogată și ceru-i târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu