M-am scuturat de toamnă toamna asta
cum nopțile se scutură de rouă
și mi-am trimis tăcerile să plouă
peste salcâmi bătrâni jucând canasta.
Se-agață de ferestre dimineața
cu pioleți de soare, ca-ntr-o vreme
când alte dimineți scriau poeme
și-un vis albastru le scria prefața.
E aerul senin și fără vină
ca o mirare de copil cuminte
care te face să-ți aduci aminte
că s-au trezit gutuii în grădină.
Un pui de cer se joacă în fântână
iar timpul a ieșit și el pe-afară -
s-a zăpăcit, crezând că încă-i vară.
Aș vrea ca toamna asta să rămână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu