Lasă-mă să ning dacă sunt iarnă,
să mă-nzăpezesc sub o lucarnă,
să pun între mine și afară
geamuri duble, și-ntre ele – seară.
Când nu mă mai vrea nicio ninsoare,
lasă-mă să mă-nvelesc în mare,
să scufund corăbiile pline
cu ghețarii adunați în mine.
Nu-mi lua nici noaptea, când sunt noapte
într-o săptămână ruptă-n șapte,
nici mirosul de plăcinte coapte
presimțit în aburul de lapte.
Și Crăciun, și întâmplări cu iele,
toate-s anotimpurile mele -
chiar dacă mi-e frig și mi-e pustiu,
nu pot fi numai ce-aș vrea să fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu