Epidemie

Nici gând

să-ți mai pierzi vremea plângând!

Plânge vara –

ei și ce?

Spune tu, prietene,

că n-ai mai văzut vreodată

vară tristă și plouată.

Plâng poeții –

asta-i treaba;

să zacă haru-n ei degeaba?

Că orice muză respectabilă

e-o plângăcioasă imuabilă.

Și ce-ar mai fi?

A, plâng îndrăgostiții

și-n echinocții, și-n solstiții;

bocitul lor obligatoriu

se mai echilibrează

cu câte-un happy-end compensatoriu.

Și uite-așa, o neagră revărsare pluvială

a inundat, ușor, ușor,

ca o epidemie,

o-ntreagă seminție

 cuprinsă de-un dor

necruțător.