Fără grabă,
fără treabă,
noaptea a-nceput să soarbă -
ca o oarbă -
din lumină
rădăcină
de senin fără de vină.
Luna plină,
ca o ludă
rea și nudă,
printre neguri vrea s-audă
bezna crudă
cum, colțoasă,
năzuroasă,
se strecoară până-n casă,
păcătoasă.
Vise rele
în zăbrele
au pus lacăt peste stele
și, rebele,
intră-n gânduri,
printre rânduri
și clădesc din ude scânduri
noi intrânduri,
printre care
să strecoare
ploi de-apoi și spaimă tare
în fuioare.
Cine vine
să aline
întunericul din tine,
spune, cine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu