Gâlceava medicamentelor

De vreo trei sau patru zile,

 în sertarul cu pastile,

mare agitație,

știre de senzație,

rea și rece ca un nor :

 băiețelu-i bolnăvior!

Stă în pat, cu febră mare,

 n-are poftă de mâncare,

bea doar ceai de tei cu miere,

nici bomboane nu mai cere

și-i plin tot de bubișoare,

 care îl mănâncă tare.

 Iar pastilele, de zor,

 vor să fie de-ajutor.

 –Dragi surate, uite ce –

strigă Vitamina D –

 eu pe mine m-aș propune,

căci am rezultate bune

și realizări frumoase :

 fixez calciul pentru oase

sănătoase.

 –Nu e rău, dar haida-de –

sare Vitamina C –

e greșită stratagema;

nu la oase e problema.

La așa boală ciudată

 eu sunt cea mai indicată,

 căci măresc imunitatea,

 care-aduce sănătatea

 într-un corp slăbit de boală.

 Chiar n-ați învățat la școală?

 –Eu aș face altceva -

zice Vitamina A,

calmă și surâzătoare –

 când vorbim de bubișoare,

eu sunt mai folositoare,

fiindcă sunt recomandată

pentru pielea afectată.

Au intervenit apoi

seruri și capsule moi,

 toate încercând zelos

 să se facă de folos.

Și-uite-așa, pastilele

s-au certat cu zilele,

 fără să le dea prin gând

 că, pentru vărsat de vânt,

 copilașul stă în casă

 și mămica nu îl lasă

să-și rupă bubițele,

 altfel rămân urmele.

 Îngrijirile-s atente,

dar... fără medicamente!