Pădure cum n-a mai fost

A fost odată

cum n-a mai fost,

o pădure ciudată

și cam fără rost,

 în care oricine

se credea

 altcineva,

 zicând că-i mai bine

 așa.

Acolo, aricii

spuneau „mor, mor”,

 licuricii

croncăneau de zor,

 lupii

ronțăiau alune

iar vulpii  

 nu-i puteai spune

că e șireată,

căci se credea

 grozav de educată.

Și tot așa,

 fiecare încerca

să pară altceva,

pentru a scăpa

 de toate defectele

care-l incomodau

și-l enervau.

Dar efectele

acestei povești

au fost atât de puternice

 și de bezmetice,

cum nici nu gândești :

nesocotindu-le

și nefolosindu-le,

aricii și-au pierdut acele,

vulpile

și-au pierdut istețimea,

lupii – agerimea,

 iar licuricii au rămas ușor

fără lumina lor.

Toți au devenit

negreșit

niște vietăți

ciudate,

 ale căror calități

au fost uitate

 și s-au transformat

 în ceva de neexplicat,

 în prăzi ușor de vânat,

ființe nefolositoare

și fără apărare.

 A cui o fi vina

că-n pădurea cu pricina

 nimeni nu s-ar încumeta

a călca?

 Voi ați vrea

să vedeți așa ceva?