După ce-a fost păcălit
și de coadă văduvit,
ursul a decis deodată
că și vulpea cea șireată
merită din plin a fi
pedepsită într-o zi.
A coclit un plan măreț
și-a plecat la Voroneț,
căci acolo, în pădure,
nu sunt numai multe mure,
fragi și zmeură gustoasă,
ci și vulpea păcătoasă
ce-a fugit, cam fără veste,
imediat după poveste,
de nici Creangă n-a știut
un’ s-a dus și ce-a făcut.
Căutând fără-ncetare
și urând-o tot mai tare,
într-o zi, neașteptat,
nas în nas cu ea a dat.
Luată pe nepusă masă
și grozav de curioasă
cum de o fi fost găsită,
deși-a stat bine pitită,
vulpea a-ncercat s-o șteargă.
-Unde pleci, cumătră dragă?
Nu te bucuri să mă vezi? –
i-a zis ursul, apucând-o
de lăbuță și strângând-o.
-Mult de tot! Dar, n-o să crezi!
Am uitat pe foc mâncarea
și m-apucă disperarea
că o să se ardă toată.
Cât aș fi de încântată
să mai stăm nițel de vorbă,
dar am de făcut o ciorbă.
Dau o fugă s-o termin
și-ți promit că-ndată vin
să ne-ntindem la taclale.
-Tare mă crezi prost matale.
Oricât de șireată ești,
n-o să mă mai păcălești,
că de-atâta timp, mor, mor,
sunt de râsul tuturor.
De când coada mi-ai ciuntit,
doar la tine m-am gândit
și-s atât de fericit
fiindcă ne-am reîntâlnit!
Am atâtea să îți spun...
-Știu, te cred. Dar nu în drum.
Hai la mine-n vizuină
și, ca orice gospodină,
îți ofer un ceai de tei
îndulcit cu miere. Vrei?
-Dacă-mi dai nițică miere,
altceva nu ți-aș mai cere;
pentru-așa dulce festin,
chiar c-ar merita să vin.
Și-o să-ți spun pe îndelete
cât de dragă-mi ești, scumpete...
-Ești un urs cu multă minte.
Eu mă duc puțin ‘nainte
să deretic vizuina
și-am să te aștept cu cina.
Tu mai plimbă-te nițel,
apoi vino-ncetinel,
căci îți spun, deschis și drept,
de prea mult timp te aștept
ca să-ți cer cu-nfiorare
pentru coada ta iertare.
Și, când vorba și-a-ncheiat,
vulpea s-a evaporat,
minunându-se de zor
cât i-a fost iar de ușor.
Iar ursul răzbunător
s-a trezit așa-ntr-o doară
păcălit a doua oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu