Întuneric, noapte rea,
în fereastră – nicio stea,
iar prin nori începe-a trece
un vânt negru, un vânt rece;
se repede peste case
și încearcă să le lase
fără uși, fără ferestre.
Vai, ce vreme de poveste
fără nicio zână bună,
doar cu beznă și furtună!
Gem cireșii în livadă,
fructele stau să le cadă,
trandafirii în grădină
se-nconvoaie și suspină,
iar pe strad-un felinar
se tot chinuie-n zadar
bezna grea să o învingă,
cu lumină să o-ncingă.
O crenguță de salcâm
a căzut pe caldarâm
și se uită-nlăcrimată
spre fereastra luminată
de la odăița-n care
doi copii merg la culcare
și sporovăiesc întruna :
-Mami, a-nceput furtuna
și nu-mi place când trăsnește!
Stai cu noi și povestește.
-Da, mămico, stai cu noi
și ne apără de ploi!
-Nu-i nevoie, pui iubiți,
să fiți mereu ocrotiți.
Vântul rău stă la fereastră,
dar în inimioara voastră
nu-i nici ploaie, nici furtună,
doar lumină caldă, bună,
care-o să vă apere
de tot ce vă sperie
și-o să creșteți curajoși
și senini, copii frumoși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu