În pădure,
printre mure,
ursulețu-i fericit,
fiindcă mama
nu-și dă seama
unde-i el acum pitit.
Dimineață,
fiind ceață,
a zbughit-o repejor,
fără frică,
făr’ să zică
de ce are-atâta zor.
Frățiorii,
cuminciorii,
îl tot strigă ne-ncetat,
dar viteazul
are-obrazul
de mâncare prea-ncărcat
ca să poată
să mai scoată
măcar un micuț „mor, mor”.
-Oare unde
se ascunde
dragul nostru frățior?
El socoate
că ne poate
păcăli așa, pe toți,
dar, se pare,
habar n-are
că-n pădure vin și hoți,
ca să fure
dintre mure
pui fugiți de mama lor
și să-i care
în spinare,
să îi vândă la obor.
Hai să mergem
să culegem
pentru mama niște fragi,
fiindcă-i mare
supărare
când își pierde puii dragi.
Ascultându-i
și crezându-i,
ursulețul a sărit :
-Vai de mine,
nu știu cine
v-a spus vouă c-am fugit!
Niște mure
din pădure
am dorit să vă aduc,
da-i mai bine
pentru mine
să le las și să mă duc.
Fiindcă nu vreți
să pricepeți
cât de bun am vrut să fiu,
nu mai vreau
să vă dau!
Hai acasă, că-i târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu