S-a zămislit de la o vreme,
fără ca cineva s-o cheme,
o-nzăpezire ne-nțeles de grea
de iarnă care nu-i a mea.
De n-aș vedea
cu ochii mei
zăpada asta rea,
deloc mirifică,
aș zice : Hei,
ce fantezie prolifică!
Cine-a mai pomenit vreodată,
în viața asta banală,
vară furată
de-o cotoroanță hibernală?!
Și dacă nu pot
să-mi dezgheț vreun surâs,
înseamnă că îs
ciudată de tot?
Iarna asta cu belele
și-a găsit cazare de 5 stele
exact la mine-n piept
și vrea să stea.
Dar eu așa ceva
pur și simplu nu accept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu