Nopți nesfârșite, inimi fără stele,
corăbii lungi pe mări neprimitoare,
anxietăți de munte fără sare,
pustiu de Mediu Ev fără castele.
Copacii au fugit din rădăcină
și i-au menit pădurii văduvie
pentru tot veacul care va să vie
cu dimineți vacante de lumină.
Din vise de copil s-a stins povestea
și în poveste a murit eroul,
peșteri adânci și-au mai păstrat ecoul
doar pentru-a spune lumii toate-acestea.
Pastel absurd, lipsit de peisaj –
mileniu aruncat în plin sevraj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu