Supărări

Cine-ar crede că în baie

este-atâta hărmălaie

după ora de culcare?

 Da, vă spun, e zarvă mare;

 când stăpânii-au adormit,

 obiectele s-au trezit

și acum, pe întrecute,

vorbesc vrute și nevrute.

Un prosop albastru, mare,

e cuprins de supărare :

-Doamne, ce-am mai obosit

să fiu mereu folosit!

Cât am fost eu de pufos

 și-acum sunt așa de ros...

La-nceput m-am bucurat

că-s prosopul preferat,

 dar, de mult ce m-am uzat,

uite cum m-am destrămat.

Mă simt tare exploatat!

–Tot așa mă simt și eu

 și îmi e la fel de greu –

 se amestecă-ntristat

 un săpun cam consumat.

Credeți că-i așa de bine

să se spele toți cu tine?

 Doi adulți și doi copii

 se tot spală-ntreaga zi;

viața mea-i scurtă de tot.

 –Vai de mine, nu mai pot

de-așa trai urât, măi vere –

intervine cu durere

 tubul de pastă de dinți.

 Voi vă credeți niște sfinți;

dar gândiți-vă la mine,

cum mă strânge orișicine

 de atâtea ori pe zi,

încercând a mă goli.

Mă dor toate, drept să spun.

 –Crezi că traiul meu e bun?

 se răstește-o oglinjoară –

 stau aici, pe policioară,

curată, strălucitoare,

 dar, cât e ziua de mare,

toți se uită-n mine, frate,

n-am pic de intimitate.

Nu-i ușor să fii oglindă.

 –Câtă jale-o să mă prindă

de atâta tânguire;

ia veniți-vă în fire

 și-ncetați cu trăncăneala,

 că m-apucă plictiseala!

 Nici eu n-o duc mai ușor,

 deși-s doar un  dulăpior,

 dar stăpânii, vedeți bine,

au îngrămădit în mine

 o mulțime de prostii :

creme, spray-uri, alifii

de mai multe sortimente,

cutii cu medicamente

prosoape și șervețele.

 E vai de zilele mele!

 Dar m-ați auzit vreodat’

 bocind c-aș fi exploatat?

Cam ce-ați vrea acuma voi –

să rămâneți toate noi,

 frumoase și-mpachetate?

 Dar ia spuneți-mi, fârtate :

pentru ce-ați fost cumpărate?

 Neatinse să tot stați,

ca să nu vă consumați?

 Decât să oftați mereu

că vă este-așa de greu,

mai bine v-ați odihni;

uite-acuși e-o nouă zi

 și știți bine, orice-ați spune,

 că menirea noastră-n lume

nu-i s-avem un trai ușor,

 ci să fim de ajutor.

 Altfel, expirăm degeaba

 și-atunci, care mai e treaba?!