Timp de vrajă rea

Nimeni nu mai știe

unde-i apa vie,

nimeni nu mai face

de un timp încoace

vreo magie.

Răsărit de lună,

acră mătrăgună,

 apă rea și moartă,  

cucuvea la poartă,
ce să spună?

 Ochi fără privire,

 guri fără rostire,

 inimi fără stele,

 joc nebun de iele

în neștire.

 Înserări străine,

cioburi mari în tine

vânt dușman aruncă

 peste-ntins de luncă.

Vai de mine!